Raporteaza episod de hatespeech









Inchide

News / Studii / Portret / Interviu / Editorial / Activitati Urmatoare

no-hate-speech-romania
28 septembrie, 2015
Editorial

Ar trebui oare să îi urăsc că nu sunt la fel ca mine?

În ultimii 4-5 ani, datorită unui ONG din Cluj-Napoca, numit PATRIR am călătorit în peste 20 de țări la diverse evenimente și proiecte în care am cunoscut oameni de pe toate continentele. Am aflat că și în Germania trenurile mai întârzie din când în când. În Spania după siesta de 2-3 ore de la amiază datorată căldurii, oamenii muncesc până la 8-9 seara. Am înțeles și-am văzut cum mai toate marile religii ale lumii pornesc de la ideea de iubire a semenilor și principii morale. Am convins oameni din Anglia, Franța, Belgia, Olanda sau Austria să viziteze România; și s-au întors de mai multe ori aici cu mai mulți prieteni. Am descoperit că zona balcanică nu este un fel de vest sălbatic și că Mediterana unește oameni, obiceiuri și stiluri de viață de mii de ani. În acești ani am cunoscut oameni datorită cărora am reușit să-mi sparg niște stereotipuri. Am devenit mai curios, am învățat să le ascult poveștile, am înțeles că suntem diferiți, am înțeles că nu vorbim aceeași limbă dar ne putem înțelege. Ar trebui oare să îi urăsc că nu sunt la fel ca mine?

În ultimii ani, în câteva țări (democratice) s-au legalizat căsătoriile între persoane de același sex. Oare unde o să ducă lucrul acesta? Ce se va întâmpla cu familia tradițională? Mai este ea celula de bază a societății? Au oamenii care au cerut așa ceva nevoie de atâtea drepturi? Sau mai bine să-i urâm pentru că sunt diferiți față de noi?

De câteva luni, oriunde cauți informații găsești câte ceva despre migranți sau refugiații. Unii spun ca ei sunt o mare problemă pentru Europa. Că ar trebui să stea acasă! Ce să caute la noi? Sunt vai de mama lor și-or să ne facă zile fripte dacă vin pe aici. Când am avut ocazia unui dialog, am întrebat interlocutorii mei dacă știu că ”acasă la ei” e război sau foamete? Mi s-a răspuns că pe unde-s ei mereu sunt probleme. Că sunt teroriști, că religia lor nu e în regulă, că nu ne putem aștepta la nimic bun din partea lor. Oare de ce îi considerăm excepții pe cei care nu se încadrează în stereotipul negativ? Oare trebuie să-i urâm sau să-i cunoaștem?

Azi, am participat la un eveniment în care un grup mic de oameni, s-au adunat să vorbească despre discursul instigator la ură. Există el în România? Și ce-i de făcut în privința lui? De existat, ne-am pus de-acord că există în ambele medii ale lumii moderne, online și offline. Am înțeles că el rănește oameni, pentru că și vorbele rănesc, și lasă urme foarte adânci. De asta, prin acest proiect, vreau să ajung la tine! Alege comunicarea și dezbaterile în locul urii! Dacă ești de-acord că dialogul, întrebările și spiritual critic ne-au scos din vremurile medievale, azi de ce ai crede ceva, despre niște oameni, pe care nu-i cunoști? Nu îți fie frică să întrebi, nu îți fie frică să spui NU urii: Switch OFF/ONline Hate Speech!

Mihai Pop