Raporteaza episod de hatespeech









Inchide

News / Studii / Portret / Interviu / Editorial / Activitati Urmatoare

Profile photo - LGBT community
10 februarie, 2017
activitati

Salut gay – de Ziua Siguranţei pe Internet

Articol scris cu ocazia celebrării, pe 7 februarie, a Zilei de Acţiune pentru un Internet mai bun şi, totodată, a Zilei Siguranţei pe Internet:

Salut…

Ma numesc Lucian (Carol Lucian pe Facebook)

Afara ninge, stau in casa, ascult muzica italiana si beau un ceai… e imposibil sa nu am inspiratie pentru aceste randuri. De ce inspiratie? Mi-am asumat fata de familie, prieteni si mediu profesional ca sunt gay, am spus tuturor ca sunt gay, nu am mai rezistat sa nu vorbesc deschis despre orientarea mea.

Acum 10 ani cand mi-am asumat public ca sunt gay, stateam intr-un orasel de provincie, unde comunitatea LGBT nu exista sub nicio forma, asa ca am inceput sa caut personae asemeni mie pe internet, era o a doua viata a mea, viata virtuala, ma simteam mai atras de virtual decat de lumea reala, pentru ca acolo puteam vorbi orice doream si pe parcurs mai aveam si mici intalniri, dar am ajuns sa am si relatii, iubire si suferinta…

Pe parcurs am inceput sa vad mult mai bine cum este si cu lumea LGBT de pe internet, nu era chiar asa cum imi doream, multi erau discreti, retrasi, existau multe profile, dar fara identitate, cei din comunitate isi faceau stategii pentru a ajunge sa iti dea o poza, era oarecum complicat sa ajungi sa te vezi cu ei. Mentalitatea majoritatii romanilor cu privire la comunitatea LGBT era inca marginita si tocmai din acest motiv comunitatea era foarte retrasa si isi crea diverse strategii de a ajunge sa te vezi cu o parte din ei.

Pe parcurs au aparut si persoane din sfera publica (ex. George Becali) care critica dur comunitatea, ceea ce dadea un plus celor care nu ne suportau sa fie si mai vocali, radicali, duri etc. Se creasera niste cercuri pe net, intrau pe paginile unde era comunitatea, isi creau profile false, apoi isi dadeau intalniri si ii bateau. Clar, am inceput sa imi creez si eu strategii pana sa ajung sa ma vad cu cineva. Stabilieam criterii clare cum sa ne vedem in cercuri cat mai restranse si in case unde stiam foarte bine persoana, ne vedeam sa ne jucam carti, sa radem, sa bem o cafea si discutii, e clar ca de acolo mai ieseau si lipeli, ca peste tot.

Imi aduc aminte o chestie foarte interesanta, cand i-am spus mamei mele ca sunt homosexual, imediat imi pusese eticheta ca trebuie sa fiu tuns chel, si sa imi fac testele HIV, ca poate am HIV. Internetul din Romania in aceea perioada ne comparase cu depravatii societatii, HIV-SIDA, bolnavii psihici etc. Internetul anilor 2000 din Romania inca nu era adaptat la ce inseamna clar comunitate LGBT, dar pai noi ca si comunitate cum sa ne mai fi aparat sau sa trasmitem un mesaj de pace. Exista Asociatia Accept, dar ei erau in Bucuresti, eu in Prahova, era distanta pentru marea majoritate a comunitatii din tara, ei se ocupau doar de legislatie si de cei din Bucuresti.

Pe parcurs, situatia a inceput sa se mai schimbe… cum ar fi, a aparut Facebook, s-au creat grupuri pe Facebook cu cercuri restranse, GayRomeo, care avea de la sine niste filtre pentru cei din comunitate, Grindr si etc.

Pe parcurs comunitatea a inceput sa se dezvolte, sa apara local grupuri de initiativa, in marile orase (ex: Departamentul Rainbow Romania – Ploiesti, pe care il coordonez eu acum), cluburi de profil si au mai aparut cateva asociatii care veneau in interesul comunitatii.

Acum problemele erau altele, cum aduceai comunitatea catre asociatii, in cluburi si catre deschidere si informare… Pe langa acest aspect, inca eram vazut ca o comunitate plina cu HIV, era o eticheta clara (esti gay, ai HIV), trebuiau demontate aceste etichete. Eram pusi in aceeasi oala cu rromii, HIV-SIDA si alte categorii defavorizate.

Am inceput sa facem intalniri in comunitate, unde sa vorbim despre preventia HIV-SIDA, sa oferim prezervative gratuite, sa ne intalnim cu persoane din alte comunitati, carora le explicam ce inseamna comunitatea LGBT si ca trebuie sa fim acceptati si sa fim tratati egal.

Vizibilitatea pe internet a devenit tot mai crescuta, dar in egala masura si persoanele care ne jigneau si ne tratau urat se marea, asta si din prisma a ceea ce invatau la scoala, biserica, cercurile de prieteni, persoane publice care isi dadeau cu parerea etc.

O alta mare problema o are presa, a creat o imagine distorsionata comunitatii, in primul rand ca promova niste persoane din comunitate de care radea toata lumea, nu aduceau la tv persoane care au reusit sa faca ceva clar pentru comunitate si sa explice cum suntem si ce suntem. O alta problema a presei, e modul in care trasmiteau o stire, intr-un mod in care sa puna comunitatea intr-o imagine negativa.

Acum, cum ar fi vizibilitatea pe internet, cum vad ca se comporta comunitatea pe internet…

Sincer, inca nu o vad destul de vizibila, daca ne uitam cu toti pe Facebook, Grindr, GayRomeo etc, multi dintre ei inca nu au o poza de profil, inca au retineri cu modul in care ar putea fi caracterizati, sau e posibil sa mai aiba un coleg de munca pe acel site, sau sa nu fie umiliti, etc. asa prefer inca sa ramana discreti, retrasi si fara sa isi asume identitatea. E clar ca cluburile de profil sunt pline de ai nostri, sunt pline pentru ca e sambata seara, un loc a lor unde se pot simti liber, e noapte si nu ii vede nimeni.

Asociatiile si grupurile de initiative vin in sprijinul comunitatii, dar inca lipseste ceva, lipseste in primul rand ca liderii politici sa ofere un sprijin clar, ceea ce inca ii tine in “carapace”, persoanele publice sunt destul de reticente in a sustine clar comunitatea, liderii de opinie sunt ori cu ei, ori neutri, ceea ce nu se intelege clar – si tot atatea argumente.

In ultima perioada au aparut mai multe programe nationale si europene ce vin in sprijinul comunitatii, cum ar fi: Eu sunt. TU?; NO HATE; programe locale care implica activitati locale si zile de film cu tematica LGBT, etc. Asta ajuta mult la vizibilitatea comunitatii pe internet.

In egala masura eu consider ca trebuiesc stabilite intalniri publice intre cei din comunitate si factorii politici, pentru ca din Parlamentul Romaniei lipseste un reprezentat al comunitatii (asta si din vina referendumului, pentru ca multora le e frica inca sa recunoasca ca sunt gay).

Eu, personal, ma simt liber sa vorbesc deschis pe internet despre tot ce fac, dar clar in anumite limite, pentru ca si eu primesc injurii, amenintari si telefoane prin care mi se spune ca vin din Sodoma si Gomora si fac propaganda LGBT… macar eu am ajuns in situatia incat sa nu ii mai iau in seama.

Dar eu sunt bine si ma implic la fel de mult, in masura in care se poate…

Multumesc pentru ca m-ai citit pana la capat…

Carol Lucian

Facebook: https://www.facebook.com/carol.lucian


I.D.